Ce le lipsește românilor plecați din țară?

Stăteam zilele trecute si mă intrebam, oare ce anume îmi lipsește mie din România? După care, asta m-a dus să mă gândesc ce le lipsește românilor in general.
Nu este o întrebare ușoară, sunt de acord. Dar eu cred că, după cum zicea Plato, „O viață ne-examinată nu merită trăită”, așa că am întrebat pe cine știam eu care e departe de tărâmurile natale, după care am postat pe câteva grupuri de români.

Ce-mi lipsește mie?

Foarte greu de spus. Am tot dezbătut asta in cap de multe ori și cam asta a rezultat:

Pentru început, nu este nici o surpriză că îmi este dor de familia care mi-a rămas acolo, dar știți ce am realizat? În ziua de azi avem Skype, Tango și multe alte servicii de video chat complet gratuite. De acord, nu e același lucru, dar până chiar și în urmă cu 10 ani existau oameni plecați și ei nu beneficiau de acest lux. Inainte de asta, acum 100 de ani majoritatea populației nu aveau nici măcar telefon.
Asta nu înseamnă ca nu îmi este dor de ei, dar si când eram plecat in Timisoara sau București tot la fel de dor imi era.
Ce ma ajută foarte mult cu dorul este că avem un grup pe WhatsApp in care suntem absolut toți. Sunt zile în care schimbăm câteva cuvinte si sunt zile in care fiecare are multe de spus si mesajele ajung la toți deodata. Asta, sincer, ne face mai uniți decât pe alții care traiesc in același oraș.

Îmi lipsesc și câțiva prieteni, dar pentru ca m-am mutat așa mult, nu am avut ocazia să-mi fac prea mulți în nici unul din locurile unde am stat. În plus, pot ține legătura cu ei pe internet. Nu stiu sincer daca fiind in acelasi oras am fi tinut legatura mai mult.

În afară de familie? Cred că ocazional, dar doar ocazional, imi lipsesc anumite mâncăruri gatite. Când se întâmplă asta încerc să găsesc ceva asemănător de mâncare si pofta trece.
De ce doar ocazional? Pentru că îmi place la nebunie să încerc mâncăruri din alte țări. Bucătăria italiană, spaniolă, franceză, chinezească și japoneză sunt doar câteva exemple. De fapt, ador la nebunie sushi, l-aș mânca zilnic. Într-un fel, lipsa mâncării de acasă m-a făcut sa cunosc gusturi pe care altfel nu le-aș fi cunoscut niciodată.
De fapt, de la capitolul mâncare, singurul lucru care-mi lipsește cu adevărat este pâinea. Am gustul ăsta de pâine in minte și, deși am încercat multe pâini in Irlanda, foarte puține sunt pe placul meu, dar există.

Aș vrea sa fie puțin mai mult soare, dar în schimb nu-mi e dor de iernile incredibil de geroase și de verile când nu poți dormi sau respira.

Atât. În rest, orice altceva pot avea și poate sunt norocos ca am tot ce am nevoie, dar dacă ne oprim puțin și contemplăm, sunt convins ca toți putem aprecia ceea ce avem, și pentru multe lucruri, putem găsi un inlocuitor la fel de bun, dacă nu mai bun.

Ce le lipsește românilor in general?

În primul rând, aș vrea sa menționez ca nu este nici pe departe un studiu oficial, așa că luați informațiile și părerea mea cu un gram de sare.

ce le lipseste romanilor plecati din tara

 

După cum vedeți, și cum probabil v-ați fi așteptat, majoritatea au votat „familia”. Ceea ce este normal.

Ceea ce mă surprinde pe mine este că amintirile ocupă un loc așa de mare. Până la urmă amintirile sunt chiar asta, amintiri. Lucruri si momente pe care nu le mai poți replica. Lucruri care sunt menite să rămână in sufletul nostru, dar și mai important, trebuie să continuăm să formăm amintiri noi. Astea se pot face oriunde și oricând.

Pentru cei care au spus că le lipsesc peisajele și locurile unde au copilărit, aș fi curios de câte ori ați avut ocazia să vizitați locurile din jurul vostru și să vă bucurați de ele. Probabil că mai mult o faceți acum când mergeți in vizită acasă.

Cei care au spus „totul” ori nu au avut dispoziția necesară să răspundă la întrebare, ori înseamnă că nu vor deloc să se adapteze la mediul in care sunt. Daca cred ca asta este in regular datorita faptului ca au venit aici doar temporar, eu cred ca se inseala.
Chiar daca ești aici doar pentru o perioadă limitată sau poate mai ales din cauza asta, ar trebui sa o tratezi ca o experientă unică in viață și să încerci să savurezi fiecare moment. Alții nu iasă niciodată din satul unde au trăit toată viața lor. E mai bine asa?

Obiceiurile. Pe scurt, eu cred ca oamenii fac obiceiurile și le puteți aduce cu voi aici și să le sărbătoriți. Nimic nu vă oprește să faceți asta. Nu va fi identic, dar nici daca te muți in alt oraș in România nu este identic si cateodată chiar dacă nu te muți, alți oameni se mută sau se schimbă orașul in jurul tău.

Mă bucur să văd ca există si un procent semnificativ care au spus „nimic”.

Care este concluzia?

Sincer, nu știu, nu mă așteptam să ajung la o concluzie anume. In final nu am fost foarte surprins de răspunsuri dar ceea ce mi-aș dori cu adevărat, este ca oamenii să ințeleagă ca viața se schimbă, fie că vrei, fie ca nu. Când asta se întâmplă, ești prezentat cu două opțiuni, te adaptezi sau rămâi în urmă.

Aș vrea ca lumea sa aprecieze ceea ce au, oportunitățile care le-au fost prezentate pentru a-și schimba viata, pentru a imbunătăți-o atât pe a lor, pe a familiei lor si dacă sunt norocoși, a altor oameni care intră in viața lor.

Uitați-vă in jurul vostru chiar acum. Ce vedeți ? Vedeți toate lucrurile bune care le aveți sau vedeți toate lucrurile care le-ați lăsat în urmă?
Ok, lasă lucrurile. Aveți oamenii dragi lângă voi? Nu le este mai bine aici?
Nu sunt lângă voi? Spuneți-le să vină aici!
Nu pot să vină cu adevărat? Atunci faceți in așa fel sa aibă Skype si/sau WhatsApp sau orice altceva de genul asta și dacă vreți cu adevărat să țineți legătura cu ei, atunci faceți-o.
Nu vor să vină? Atunci respectați-le dorința și acceptați că fiecare in viață iși alege singur drumul pe care merge.

 

 

Mulțumesc tuturor celor care mi-au răspuns la întrebare.

Dacă v-a plăcut articolul meu dați-l și la alții. Dacă nu v-a plăcut, sau nu ați fost de acord cu mine, comentariile voastre sunt binevenite mai jos. Și dacă vreți să citiți mai multe articole scrise de mine, nu uitați sa vă abonați.

  1. Din auzite, constat că viața în străinătate e grea datorită dorului, de casă, familie, șamd. Tocmai de aceea sper ca pe viitor să pot sta în țară să lucrez.

Lasa-mi un comentariu te rog...